Menopauza din perspectiva Endocrinologiei – Dr. Oana Fiscutean

Carenţă permanentă de estrogeni va induce modificări structurale şi funcţionale la nivelul organelor genitale, la care se adaugă o serie de manifestări de ordin general. Aceste manifestări reprezintă o adaptare a organismului la nouă homeostazie neuro-endocrin-metabolică.
Spre deosebire de menarhă (prima menstră), pentru acelaşi grup etnic, vârstă medie de instalare a menopauzei nu s-a schimbat de-a lungul anilor şi este independenţa de înălţime, greutate şi condiţii socio-economice. Totuşi, vârstă la care survine menopauza prezintă variaţii rasiale, situându-se sub 45 de ani la rasă galbenă şi în jurul vârstei de 50 de ani la cea albă (cu limite între 42 şi 60 ani).Fumatul se asociază constant cu reducerea vârstei de apariţie a menopauzei în medie cu 1- 2 ani.
Instalarea menopauzei poate surveni fiziologic (natural) sau artificial când anumite condiţii patologice o impun prin: chirurgie sau radioterapie.Totodată, menopauza poate fi precoce (apărând sub vârstă de 40 de ani şi este determinată de condiţii patologice- anomalii cromozomiale,autoimunitate, capital folicular redus,etc) sau tardivă în raport cu vârstă medie de 50 ani.
Declinul funcţiei ovariene este gradat, ciclurile menstruale se modifică că frecvenţa, calitate şi cantitate în mai multe luni-ani,apoi dispar-această perioada constituind premenopauză.Întreruperea bruscă a menstrei, fără dereglări anterioare ale ciclului menstrual, este rară dar posibilă în aproximativ 10% dintre cazuri.
Perimenopauza cuprinde perioada de tranziţie spre menopauza şi primul an după ultima menstruaţie.
Diferenţele culturale nu determina modificări în frecvenţa simptomelor legate de menopauza; în special acuzele vasomotorii şi tulburările psihoafective sunt cel mai frecvent raportate în ţările occidentale.
Climacteriu în general se asociază cu un cortegiu de simptome caracteristice:
-tulburări de ciclu menstrual: ele devin treptat din ce în ce anovulatorii şi variabile în lungime cu aproximativ 4 ani înainte de menopauza.Oligomenoreea (apariţia mensteri la un interval de peste 35 de zile) deseori precede amenoreea.
-bufeuri de căldură -foarte variabile şi se crede că ar fi legate de fluctuaţii în concentraţia de estrogen.Sunt mai frecvente când temperatura mediului e mai crescută, durează 15-20 minute şi se manifestă predominant nocturn, asociindu-se cu insomnii.Încep uneori printr-o senzaţie de presiune intracraniană, urmată de un val de căldură care inundă: faţă, toracele şi gâtul, după care se răspândeşte în tot organismul.Se asociază cu palpitaţii,cefalee şi inrosirea pielii.Ele se termină prin transpiraţii care reduc temperatura corpului cu 0,2 grade Celsius şi tind să remită în 5 ani de menopauza.
-simptome urinare -frecvent întâlnite: incontinenţă şi infecţiile urinare
-disfuncţie sexuală -manifestate prin scăderea libidoului şi dispareunie (durere resimţită în timpul actului sexual).
-schimbări de dispoziţie -insomnii,anxietate, uitare, dificultăţi de concentrare, şi iritabilitate -toate au fost atribuite menopauzei.Femeile cu un istoric de boală afectivă sunt cu un risc crescut de tulburări de dispoziţie în perioada perimenopauzala.
Consecinţele pe termen lung sunt:
-Osteoporoză – pe perioada perimenopauzala există o pierdere accelerată a densităţii mineral osoase, transformând femeia postmenopauzala într-o persoană mult mai susceptibilă la fracturi osteoporozice.
-Boală cardiac ischemică (BCI) -femeile postmenopauzale au de 2-3 ori mai multe şanse de a dezvoltă BCI decât au femeile premenopauzale, chiar şi după ajustarea vârstei.Climacteriul este asociat cu o creştere a factorilor de risc pentru ateroscleroza, incluzând un profil lipidic mai puţin favorabil, scăderea sensibilităţii la insulină şi o tendinţa la tromboză.
-Demenţă – femeile au de 2-3 ori mai multe şanse de a dezvoltă boală Alzheimer decât bărbaţii.S-ar părea că deficitul în estrogen ar juca un rol în dezvoltarea demenţei.
Tratamentul menopauzei îşi are argumentaţia în creşterea duratei medii de viaţă a femeii, cu prelungirea perioadei de carenţă estrogenică la aproximativ 30 ani.
Măsurile generale sunt reprezentate de:
-alimentaţie raţională, echilibrată nutritiv şi caloric
-efort fizic regulat
-igienă somnului
-evitarea surmenajului, a stresului
-evitarea consumului de toxice: cafea, alcool, tutun
-psihoterapie
Tratamentul medicamentos include: medicaţie specifică (de substituţie hormonala estrogenică sau estro-progestativa) şi medicaţie nespecifică (simptomatică)
Tratamentul menopauzei, deşi rămâne o opţiune personală, este indicat tuturor femeilor cu menopauza precoce (naturală, chirurgicală sau prin radioterapie), care nu au contraindicaţii pentru estrogenoterapie şi celor care doresc să-şi amelioreze calitatea vieţii, prin înlăturarea efectelor carenţei de estrogeni.Terapia trebuie iniţiată de un medic specialist după un consult pe care vi-l putem pune la dispoziţie în cadrul centrului nostru medical.

Dr. Oana Fiscutean

Sursa foto: http://www.freedigitalphotos.net/

Recent Posts