Caracteristicile şi provocările specifice adolescenţei – Psiholog Clinician si Psihoterapeut Szilagyi Nora Melinda

Oare adolescenţii sunt mai „ciudaţi” decât copii sau adulţii? Uneori, confruntându-ne cu probleme specifice acestei perioade, tindem să răspundem cu „Da” acestei întrebări. În acest articol vor fi relatate informaţii referitoare la caracteristicile specifice adolescenţei, la provocările cu care un adolescent se confruntă, la problemele specifice acestei perioade şi la modul în care părinţii pot reacţiona acestor provocări.
Unii cercetători definesc adolescenţa ca o etapă a dezvoltării şi vieţii umane, care este considerată a fi un „punte de trecere” între perioada copilăriei şi perioada adultă, cu propriile sale caracteristici şi probleme specifice. Adolescenţa este vârsta schimbărilor rapide şi dramatice, acestea manifestându-se în felul în care adolescenţii se comportă, îşi exprimă sentimentele şi emoţiile sau interacţionează cu membrii familiei. Este important ca părinţii să îşi adapteze modalitatea în care se relaţionează cu copilul la nevoile în schimbare ale acestuia.

Caracteristicile specifice ale adolescenţei sunt:

 Nevoia de independenţă (dorinţa de realizare a sarcinilor în mod individual, ceea ce deseori reprezintă unul dintre motivele conflictelor cu părinţii)
 Standarde şi aşteptări ridicate faţă de sine
 Imagine de sine în dezvoltare (insatisfacţie în ceea ce priveşte imaginea corporală, criticarea propriului aspect fizic)
 Accent pe cercul de prieteni (petrec mai puţin timp cu părinţii şi familia)
 Luarea unor decizii importante în ceea ce priveşte traiectul profesional (alegerea liceului care doresc să urmeze etc.)
 Asumarea unor riscuri crescute
 Alegerea de modele şi crearea de idealuri
 Schimbări rapide şi semnificative în aspectul fizic
 Creşterea interesului în ceea ce priveşte sexualitatea

Caracteristicile atipice adolescenţei sunt:

 Scăderea drastică a performanţei şcolare, suspendarea de la şcoală
 Izbucniri puternice de furie, comportamente agresive, agresare verbală
 Alegerea inadecvată a grupului de prieteni, apartenenţa la grupuri cu comportamente de risc
 Pierderea interesului faţă de activităţi care înainte erau percepute plăcute
 Conflicte cu legea
 Izolare, depresie
 Încercarea manipulării celorlalţi
 Lipsa de motivaţie
 Lipsa onestităţii, minciuni, furt
 Ameninţări şi tendinţe suicidare
 Consum frecvent de alcool sau droguri

Majoritatea autorilor sunt de acord că adolescenţa acoperă intervalul de vârstă cuprins între 12-14 şi 18-20 de ani. Totuşi, sunt fete care intră în etapa pubertăţii la vârsta de 10 sau 11 ani şi practic, devin adolescente înainte de a atinge limita de vârstă amintită mai sus. Pe de altă parte, există numeroşi tineri care depăşesc 20 ani şi continuă să manifeste multe dintre semnele caracteristice adolescenţei. Unii autori vorbesc despre o adolescenţă prelungită, uneori până la 25 de ani. Ca urmare, adolescenţa nu poate fi definită doar în termenii vârstei cronologice: există persoane care intră sau ies din acestă etapă mai devreme sau mai târziu decât alţii.

În perioada adolescenţei, copilul se confruntă cu două mari provocări:
 Biologică (este vorba despre schimbările fizice)
 Psiho-socială (este vorba despre schimbări în felul de a gândi, de a simţii sau de a se relaţiona cu ceilalţi)

Recent Posts